Arhiva pentru categoria ‘non jurnal’

Adaugat la February 24, 2011 - de miloser

haina

“mihai,du-te sus,si ada haina lu fata asta ! aia bej…..”

si apoi,catre mine : “ai uitat geaca aici,puiu meu ”

“eu ? ” ce haina puteam sa uit eu la jana ?

“tu , sau fata aialalta …..”

“da,poate,manu ”

dl. mihai a aparut cu o geaca treisferturi,cu blana artificiala la maneci si la guler.nu era nici a mea,nici a lui M.

“hai,pune-o pe tine,sa vedem daca iti vine ”

ma imbrac si jana imi face niste semne ciudate,ferindu-se de privirile “slujnicei” ,din care reiesea ca trebuie musai sa iau haina ,si sa spun ca intr-adevar este a mea si am uitat-o acolo.jana are o noua “slujnica” .jana ,cu personalitatea ei carismatica vrajeste oamenii si-i manipuleaza.

“vai,mancati-as curu tau,ce bine iti sta,numai bine.gata,pleci cu ea acasa.nu-ti mai pune pardesiu asta.parca esti un copil de 12 ani cu el”

“lasati,ca o iau altadata,nu pot acum,am transportoru ptr pisica ”

“o baga mihai in transportor . hai,mihai,impatureste haina si bag-o acolo in cutie ”

“nu,nu,trebuie gasesc pisica ,lasati-o naibii de haina……nu-mi trebuie! ”

daca mi-ar fi placut,as fi luat-o.la jana in casa,gasesti fel si fel de lucruri interesante.medicamente expirate,farduri,ceasuri,margele,creme de corp,tratamente ptr par………carti (desi jana nu stie sa citeasca)…..

Adaugat la February 15, 2011 - de miloser

o solutie aproape perfecta

in fata scarii,tanti safta.
era vineri.miercuri si vineri e program la administratie.
“unde e ? a bagat-o taica-miu in casa? ”
tanti safta rade : “nu,e in spatele blocului,a legat-o tac-tu de un copac ”
intr-adevar,tina,era acolo.confuza si nedumerita.

in casa,taica-miu,foarte vesel : “ai vazut ce cuminte sta ? ii fac o cusca si o tinem legata in gradina …….”
“aha.bine.da,bine ca ai legat-o acolo.e o solutie buna”
taica-miu si frate-miu nu mai vor s-o primeasca pe tina in casa miercurea si vinerea.sub pretextu ca suntem 3 oameni si 4 animale , si cu tina , 5 .
insa apoi am realizat ca solutia lu taica-miu nu era perfecta.avea o hiba.
“bai,tata,si io cum il scot pe winnie afara ? de ce ai legat-o cu hamu si lesa lu winnie? ”
“astepti pana termina curva asta programu ”
“care curva? ”
“adminstratora”

Adaugat la February 15, 2011 - de miloser

mietka,nemuritoarea

la cabinet,asistenta ma intreba: “mai traieste pisica?”

“da,mai traieste ! ”

“foarte rare asemenea cazuri…. ” , a zis ea …….si apoi catre o clienta , care nu intelegea de ce este mietka “un asemenea caz ” : e o pisica de 17 ani cu insuficienta renala cronica.

da,mietka,impotriva tuturor ,continua sa traiasca.

Adaugat la February 8, 2011 - de miloser

tot ptr.R

“Trebuie însa mai întîi sa lamuresc care este natura omeneasca si la ce prefaceri a fost ea supusa. Iata,
cîndva, demult, noi nu eram alcatuiti cum sîntem acum, eram cu totul altfel. în primul rînd, oamenii
erau de trei feluri, nu de doua ca acum, de fel barbatesc si de fel femeiesc, ci si de un al treilea fel, care
era partas  la firea  fiecaruia dintre cele doua. însa din acesta a ramas doar numele, fiinta lui a
pierit din lume. Faptura aceasta omeneasca din vremurile acelea era un barbat-femeie, un androgin, iar
alcatuirea lui, ca si numele, tinea si de barbat, si de femeie. Din el, cum spuneam, a ramas doar
numele, iar si acesta numai ca porecla de ocara. în al doilea rînd, cele trei feluri de oameni de pe atunci
se înfiinitau, toate trei, ca un întreg deplin si rotund, cu spatele si cu laturile formînd un cerc; aveau
patru mîini si tot atîtea picioare; singurul lor cap, asezat pe un gît rotund, avea doua fete întru totul la
fel, care priveau fiecare înspre  partea ei; patru urechi, doua parti rusinoase si toate celelalte pe
masura. Fapturile acestea mergeau, tinîndu-se drept si putîndu- se  misca înainte si înapoi, ca si noi cei de acum, iar cînd doreau sa
alerge se foloseau de toate cele opt madulare ale lor si se învârteau în cerc, dîndu-se de-a
rostogolul, ca niste saltimbanci
care fac roata aruncîndu-si picioarele în sus si apoi revenind cu ele pe pamînt. Iar felurile acestea de oameni erau în numar de trei si alcatuiti cum am spus pentru ca cel
barbatesc îsi avea obîrsia în Soare, cel femeiesc în Pamînt, cel barbatesc-femeiesc în Luna,
Luna tinînd si de Soare, si de Pamînt. si tocmai de aceea erau rotunde si rotitoare aceste
fapturi, atît ele însele, cît si felul lor de a merge, pentru ca semanau cu astrele care le
zamislisera. si erau înzestrate cu o putere uriasa, iar mîndria lor era nemasurata, astfel ca
s-au încumetat sa-i înfrunte pîna si pe zei. într-adevar, despre ei este vorba în Homer
cînd sînt pomeniti Efialtes si Otos, care au vrut sa urce pîna  în cer si sa-l cucereasca, cu zeii
lui cu tot. Vazînd aceasta, Zeus si ceilalti zei au stat la sfat, sa hotarasca ce este de facut cu
fapturile acelea. si erau foarte descumpaniti: pe de o parte nu puteau nici sa le omoare, nici sa
le trasneasca, cum au facut cu Gigantii, stîrpindu-le neamul (pentru ca astfel ar fi trebuit sa se
lipseasca de cinstirea si de jertfele pe care ei le aduceau), iar pe de alta parte nici nu puteau sa
le mai rabde trufasa încumetare. Zeus, dupa lunga si grea gîndire, a spus: „Cred ca am gasit
un mijloc care, pastrînd semintia oamenilor, dar slabind-o, sa puna capat desantarii lor.

Chiar acum o sa-i tai în doua pe fiecare dintre ei, si în felul acesta vor deveni mai slabi
si totodata, sporindu-le numarul, ne vor fi noua mai de folos. Vor merge drepti, pe cîte doua
picioare. Iar daca totusi nu se vor potoli si vor starui în trufia lor, o sa-i mai tai înca o data în
doua, ca sa nu mai poata merge decît sarînd într-un picior.” si, dupa ce a vorbit asa, i-a taiat
pe oameni în doua, asa cum se taie niste fructe de sorb, ca sa  le pui la uscat, sau niste oua
fierte,cu un fir de par. Apoi, i-a poruncit lui Apolon ca  tuturor celor astfel despicati sa le
întoarca fata si jumatatea de gît în partea taieturii, pentru ca oamenii, avînd mereu sub ochi
dovada despicarii, sa se poarte mai cu masura. De asemenea, Zeus i-a poruncit lui Apolon sa
vindece toate ranile ramase. Iar Apolon asa a si facut, le-a întors fetele si, adunînd din toate
partile pielea catre ceea ce astazi numim pîntece, i-a tras marginile cum ai trage de baierile
unei pungi, strîngîndu-le în jurul unei singure deschizaturi, facuta în mijloc, care a capatat
numele de buric. si, dintre cutele ramase, pe cele mai multe le-a netezit, dînd forma pieptului prin întinderea pielii cu o scula asemenea calapodului de care se folosesc pielarii ca sa
netezeasca cutele pieilor. A lasat doar cîteva chiar pe pîntec, în jurul buricului, ca sa le ramîna
un semn de amintire a stravechii pedepse. si astfel, trupul dintru început al omului fiind
despicat în doua parti, fiecare jumatate a început sa tînjeasca dupa cealalta si sa se împreuneze
cu ea: cuprinzîndu-se cu bratele si tinîndu-se strîns împletite din dorul de a se retopi într-o
singura fiinta, începusera sa piara de foame si, îndeobste, de neputinta de a mai face orice
altceva, pentru ca nici  una nu voia sa fac? nimic fara cealalta. Iar cînd una dintre
jumatati murea, cea ramasa în viata cauta o alta jumatate si se împreuna cu ea, care va fi fost,
fie ca era o jumatate de femeie întreaga (ceea ce numim noi acum o femeie), fie ca era o
jumatate de barbat, încît semintia lor statea sa piara. Atunci Zeus, cuprins de mila, a nascocit
altceva: le-a mutat în fata partile rusinoase, care pîna atunci se aflau la spate: zamislirea nu se
facea prin însamîntarea unei jumatati  de catre cealalta, ci semanînd în pamînt, cum fac
lacustele. Asezînd Zeus acele parti în fata, oamenii au putut zamisli unul într-altul, în femeie
prin mijlocirea madularului barbatesc. (…)

Asadar, din acest îndepartat trecut exista dragostea
înnascuta a oamenilor unul pentru altul, dragostea care ne aduce înapoi la starea noastra dintîi,
îngaduindu-ne ca, din doi, sa redevenim iarasi unul, si aducîndu-i astfel firii omenesti tamaduire.
Asadar, fiecare dintre noi este ca jumatatea unui semn de recunoastere, pentru ca a fost despicat cum
despici o platica si facut doi din unul singur. Fiecare ne cautam mereu jumatatea, ca sa ne întregim.

(…)caci vechea noastra faptura, asa cum
am descris-o, era un întreg. Iar dragostea nu este altceva decît un nume pentru dorinta noastra
patimasa de a fi din nou întregi. întregi cum am spus ca eram dintru început
si nu despartiti în propria noastra fiinta, despicati.” ( planton,banchetul )

***

R. , tu esti sufletul meu pereche.

nu m-a mai futut nimeni,cum m-ai futut tu,cu atata pasiune si cu atata dragoste.

Adaugat la February 4, 2011 - de miloser

ptr R.